concert

ieri. muzica sferelor inalte nu e sunet de resorturi interioare

nu e neliniste tinereasca si intrebari nebune.

as vrea sa cred ca e o bucata dulce de jazz minor. traire de scena.

suflu si straduinta. bucurie.

e bataie de aripa si castanieta. nu e non-culoare, ci mii de nuante

degradee-uri

reflexii.

muzica sferelor inalte e un vis ne-visat. dorit. am strans din ochi si 

ne-am dorit sa o auzim. “inca nu”.

pana atunci, plamadim, din franturi de muzici, linisti si concerte cathartice

ceea ce doar ingerii asculta azi.

Doamne, rezerva-ne un loc in lojele Tale.

iipoc

Copii spun lucruri traznite. Fac. Gandesc.

Scena 1 – vineri seara: Alice sta in fata mea, ii da lui Rafa(el) o ciocolata, pe care mama lui i-o desface tacticos, ca sa nu faca zgomot . Rafa o ia bucuros, o mananca in bratele lui Alice. Gata linistea. Ceasul lui Alice devine obiect magic si reflecta lumini pe perete. Rafa nu stie, dar vede. “Ia uite! Da’ ce e?” Incearca sa prinda lumina. Alice isi misca mana, “obiectul” neidentificat se ridica. “Da’ de ce fuge de mine? (ochi mariti, gura larg deschisa) Da’ ce e?” “Nu stiu.” (mintim, chicotim)

Rafa se uita pe pereti. Inca una (de data asta, un telefon mobil.. shiny). “Ia uite si acolo! Aia e maaaare!” “Shh… Mai incet!” Ma uit si eu la “aia/ala” mare. Arata ca un paianjen urias de lumina. Hai sa spunem fluture, e mai potrivit contextului. 

Rafa se duce in brate la mama lui. O ia in brate, o pupa pe gat, se stramba la ea, o pupa iar. Vorbesc ca doi oameni mari, vreo jumatate de ora, fata in fata. Rafa are in jur de 3 ani si parul facut tepi.

Scena 2 - sambata dimineata: Iris si Andra vin langa mine, sa ne jucam pe iPhone. Noroc cu gadgeturile! Trecem prin aproape toate jocurile. Iris a invatat sa joace 4 Balls si o invinge pe Andra. Andra joaca Tris, varianta lui Tetris si se lauda ca “Pe asta il joc eu de multe ori”. Iris se plictiseste repede. “Andraaa, hai sa jucam altul”. La Cubic Man ma prind si pe mine. Iris trece de nivelul 1, la nivelul 2 ne poticnim toate.. dupa mai multe incercari nereusite, abandonam. Halal adult sunt! Iris isi aduce “Jurnalul de printesa” si vrea sa desenam. Apoi pleaca la mama. Iris si Andra au intre 5 si 8 ani.

turner, japonia, primavara. Dumnezeu.

 

am evadat. vroiam imagine, taceri, lumini, aer. am zis taceri? reformulez. muzici potrivite.

era tarziu pentru fotografii. soarele aproape cazuse in culcusul pamantului, umbrele se cascau tot mai mult, dar picioarele cereau pasi, iar creierul, natura. 

cerul era o expozitie de pictura. am vazut apusurile lui Turner, in splendori de galben, portocaliu, carmin, am vazut nori roz, roz adevarat, rece de alb si cald de rosu. iar departe de soare, tot mai departe, fasii de azuriu, de bleu si albastru curat.

mai tarziu, am vazut un apus japonez, asa cum mi-l imaginez dintotdeauna, cu soarele rosu ca in reprezentarile cele mai simple.

ce frumos esti! dincolo de picturile mele inchipuite, e munca Celui mai bun Artist. prolific, inovator, genial. iar cea mai buna amintire de ieri.. poarta catre “va urma”.

multumesc! ma simt frumoasa.

shh

tac.

asa e mai bine.

arunc cuvintele in aer, sa vad fasii de foc si de zgura din ele

macar atat.

mi-a obosit limba si mi s-a miscorat pupila

tot mai mult (stii ca atunci cand suntem interesati de ceva, pupila noastra se mareste?.. sigur ca stiai..)

iau lumea in maini si o pun la picioare. sa vad, sa aud, sa invat

sa fiu mai mult decat acum. sa uit 

ca universul e o munca titanica, o forta in miscare.

(sa nu mai stiu ca doare)

nu vezi, tu, ca merge fara sentimente si emotii?!

rup, in seara asta, cateva ore de greva japoneza. 

si tatuez in palme munca. 

 

ce bine ca Cineva citeste in taceri! astept raspuns.

La … cat mai putini Ani!

 

 ”astazi se implinesc 3 ani de cand a murit.” Scrisesem asta pe 28 februarie, dar am abandonat postul.

mi-as fi dorit sa fie aici. de cand m-am operat si astept sa vad rezultatele, ma gandesc ca imi spusese de cateva ori ca ma va sustine. asa o facea mereu. ce bine ca lasa Domnul ingeri pe pamant… chiar daca ii ia de langa noi!

a fost singurul barbat care nu m-a dezamagit niciodata. chiar si atunci cand nu il aprobam, vedeam in el aceeasi hotarare, aceeasi forta si aceeasi inteligenta cu care m-a inconjurat de cand eram un bot(z) de om. avea maini mari si aspre de munca, dar ma simteam in siguranta cand mi le lua pe ale mele intr-ale lui. cand eram copii, ne lua pe mine si pe sora mea si jucam “clestele”.. ne duceam amandoua in patul lui si ne strangea cu picioarele: doua mogaldete caznindu-se sa scape din stransoare. mai tarziu, cand au trecut anii, isi cerea iertare ca nu mai are atata forta sa ne ridice in brate.

a fost un om chinuit, dintr-o familie saraca, dar cinstita si muncitoare. un om consacrat familiei si meseriei. din copil plecat de acasa cu cateva mere in buzunar, spre a-si face un rost in viata, in colonel. loial si drept. si, mai ales, omul care ma citea, desi afisam un zambet larg cand imi deschidea usa de la intrare. “tu ai ceva.”

am invatat multe la el. da, poate e omul de la care am invatat cele mai multe. am invatat sa deosebesc specii de copaci din frunzele pe care le gaseam, sa descopar urme de mistret in padure si sa fac poame din mere si prune. am vazut cum asambla cazanul de tuica si am inteles procesul. era bucuros cand muncea si cand dadea. “pentru copii le fac”. am invatat sa iubesc simplu, natura si oamenii. acum ma incearca o tristete si nici n-am voie sa plang zilele astea.

pentru fiecare cititor al acestui post (sper sa nu fie prea lung, am mai inteles cate ceva din psihologia cititorului de blog!), daca aveti bunici, iubiti-i ASTAZI! stati cu ei, ascultati-i, urmati-le sfaturile. ei sunt, de multe ori, ingerii pe care ni-i lasa Dumnezeu pe pamant. ei si copiii. 

Doamne, la cat mai putini ani pana o sa ne revedem. Tu, eu si bunicul!

Femeile sunt niste mincinoase

 

Femeile sunt niste mincinoase, repet. Orice, pentru perfectiune! Ca sa arate!

Ne dam cu ruj ca sa ne para buzele mai pline. Fardul ne evidentiaza ochii, ne corecteaza geometriile nepotrivite si deseneaza iluzii. Cu fond de ten scapam de pete: se poarta pielea de portelan, fara imperfectiuni. Barbatii nu se indragostesc de cusururi, asa e?

Ne punem tocuri inalte ca sa ne para mai subtiri si mai ferme gambele si pentru ca, din spate, linia posteriorului e mai obraznica, ridicata de 12 cm per pantof.

De la push-up pana la cambrari si formule de reintinerire imediata, vrem PROSPETIME, PUTERE DE SEDUCTIE si FRUMUSETE GARANTATA.

Suferim de singuratate cronica.

Avem nevoie de barbati care sa ne garanteze o viata plina de iubire si copii frumosi. Mintim ca sa primim, in speranta ca ceea ce ni se va da vine dintr-o sursa nesecata de fericire. Nu suntem cu nimic mai mult decat stramoasele noastre pline de inele si vopseluri, doar ca ele luptau cu cutitul, noi, cu silueta.

Ce vor barbatii? Poate nici ei nu stiu. Odata am auzit o remarca: “e parasuta, deci nu e draguta” (a se citi.. citat!). O parasuta se fardeaza (vizibil), o draguta se poarta la brat mai mult de o saptamana.

CITIM SI NU INTELEGEM. Dar cred ca ne e scris in vene. A se deschide o carte numita Biblia si a se lectura intr-una din primele pagini “Dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine” (Geneza 3.16).

Nefericita, Eva!

leapsa

Am primit un joc de leapsa de la Radu si il onorez.  

1. Care este cea mai bună carte citită de tine? “Quo vadis” - Henryk Sienkiewicz.

2. Ai făcut cadou cărţi?    Da.

3. Care este viitorul literaturii?    Literatura va fi un hobby al unui numar tot mai mic de oameni.

4. În ce limbi ai citit cărţi?    Română, engleză, franceză.

5. Ce cărţi „celebre” nu ţi-au plăcut?    ”Enigma Otiliei” – recunosc, nu am citit-o in intregime.

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?    Rusia.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?    Da, uneori.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?    Mai putine decat ar trebui.

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?    Nu dau nume .. dar sunt cateva in aria.. RP (Relatii publice)

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?    O modalitate buna de a cunoaste. O varianta inteligenta de a petrece timpul. Un manifest contra “marfii” de la tv.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?    Un album de arta.

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?    Sunt, din pacate, multe carti carora nu am apucat sa le citesc finalul (le-am abandonat, si nu neaparat pt ca erau neinteresante). Nu stiu care e cel mai tare final, dar unul care m-a surprins a fost la ultima carte citita, “1000 de cocori” (autor japonez).

13. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?    Influenta? Ellen White.

14. Cât de repede citeşti o carte?    Depinde de vointa .

15. Poate literatura să schimbe lumea?    Cum spunea Radu, astazi nu mai poate. Da, poate influenta, pe ici pe colo. Poate naste atitudini. Dar nu cred ca poate schimba lumea.