septembrie

Beyond borders a fost un film care mi-a ramas intiparit in minte de mult timp pentru ca m-am vazut in rolul principal trebuie sa existe in lumea asta eroi si daca exista vroiam sa fiu si eu unul pana cand am ratacit si am asteptat de la altii ceea ce numai Dumnezeu imi putea da sau eu insami

si realizand toate astea am continuat sa ratacesc, lasandu-mi sufletul sa atarne ca limba unui caine insetat si tot n-am aflat ce rost am in viata

si tot singura m-am gasit ca da omul e singur, chiar si cand indreapta mana spre celalalt sau sufletul, singur si gol in fata lui Dumnezeu.

si ce bine ar fi sa trec si eu beyond borders ca la loterie n-am nimerit lozuri norocoase sau daca am nimerit le-am confundat cu unele nenorocoase si le-am ratacit dar mi-ar placea beyond borders unde sa uiti si de orice altceva decat dorinta de a-i ajuta pe cei care au cu adevarat nevoie de ajutor

poate ar fi trebuit sa urmez alt fel de vise sau poate ar trebui sa ajustez ceva ganduri. nu stiu ce drum sa urmez si nici nu vreau mai mult decat un singur raspuns.

August

Cam trista in seara asta. De inteles, cel putin din punctul de vedere al muzicii care umple camera. Da, un “pian” din House.

Si-a inchis august ochii, impreunandu-si mainile ca pentru rugaciunea de mormant. A lasat ca matanii cateva zeci de imagini fericite, dintre care postez acum pe Facebook.

Stiam ca e clipa scurta si ca o sa ma trezesc singura. Dar ce august binecuvantat.

Imi alearga prin minte linistea marii, pescarusii diminetii cand am privit cu L apusul soarelui (cu burtica ei cu tot ), damburile de nisip si ierburi salbatice, rochia albastra.

Seri de cantece in tabara, de tobe si de pian, mandolina de langa lac.

Atingeri in joaca si mangaieri, copiii din casa de 2 pe 2 care muscau cu pofta din paine. Fetzele copiilor pictate a fluturi, tigri si lei.

House, in ultimele saptamani, ca un drug addict. It should last forever!

Septembrie e aici.