Cam trista in seara asta. De inteles, cel putin din punctul de vedere al muzicii care umple camera. Da, un “pian” din House.
Si-a inchis august ochii, impreunandu-si mainile ca pentru rugaciunea de mormant. A lasat ca matanii cateva zeci de imagini fericite, dintre care postez acum pe Facebook.
Stiam ca e clipa scurta si ca o sa ma trezesc singura. Dar ce august binecuvantat.
Imi alearga prin minte linistea marii, pescarusii diminetii cand am privit cu L apusul soarelui (cu burtica ei cu tot 
), damburile de nisip si ierburi salbatice, rochia albastra.
Seri de cantece in tabara, de tobe si de pian, mandolina de langa lac.
Atingeri in joaca si mangaieri, copiii din casa de 2 pe 2 care muscau cu pofta din paine. Fetzele copiilor pictate a fluturi, tigri si lei.
House, in ultimele saptamani, ca un drug addict. It should last forever!
Septembrie e aici.
